Ultimele 3 poezii:
1.
Casele pierdute
de
Florin Dragos Minculescu
- 0 voturi
2.
Tăceri zgomotoase
de
Ana Stănică
- 1 voturi
3.
Puțin din tine
de
Ana Stănică
- 0 voturi
*Numai pentru autorii de poezii
Email:
Parola:
3 Iulie 2025
Home
Poezii
Top
Ultima poezie
Autori
Ai o poezie?
Contact
Poezie
Unde esti tu fericire....?!
de
Marius Mihu
Simfonia disperării peste frunte mi se-aşează
Şi cu greu a mele buze câte-un zâmbet mai mimează
Greu răsuflă azi în mine melancolica durere
Ce din glasul trist al vremii îmi adduce doar tăcere!
Suflet tu, pecete blândă în zadar cu ochii cauţi
O persoană mult stimată şi pe care s-o aplauzi
Cu urale nesfârşite şi cu zâmbete de ceară
Biata inimă bolnavă astăzi mult se dă să moară!
Timpul nu mă mai aşteaptă şi în cruda simfonie
Am plecat de multă vreme capul meu, o jucărie,
Pentru zeii mari şi falnici ce ne-arată calea dreaptă
…………………………………………………….
Unde eşti tu fericire, care-i lumea ta curată?!
Un profet ca între alţii mi-a şoptit o crudă veste
Cu nuanţe de legendă, cu nuanţe de poveste
El mi-a spus că-n astă lume nu există fericire
Şi nici zai şi nici durere, nici tăcere-ori nemurire!
Astfel am plecat de-a lungul unei lumi neînsemnate
Şi-am cules pe biata frunte multe gânduri încurcate
Am cuprins în mână globul şi-am făcut din el povară
La aceeia ce aşteaptă câte-un semn din cer s-apară.
Trecător prin lumea asta ca o spumă de păcate
Am închis cu jale ochii şi-am visat la libertate..
Glasul mort în chin de-a valma a-nceput treptat să moară
Şi cu stângere în suflet devenit-am o povară!
Profetul
Tu aştepţi acum pesemne să cunoşti eternitate
Tu străin cu ochii tulburi şi cu gînduri răsfirate?
Tu aştepţi ca din lumină glasul tău să muşte zilnic
Dintr-un rod ce are-ntr-însul tot ce-nseamnă astăzi mitic?!
Tu, cu mintea ta bolnavă, în tăceri nemângâiate
Ai visat urît o noapte şi-ai venit după dreptate?
Lungul drum degeba-n cârcă ţi l-ai pus caci nu e fire
Să cunoşti, să ai vreodată ce spui tu că-I fericire
Mâna ta e slabă tare şi în spasme fără vlagă
Vocea ta neauzită pare-mi mie şi mai slabă!
Eşti acum un oarecare, un imens de neputinţă
Simplu om dar duci în suflet o satanicp ştiinţă!
Glasul meu nu-ţi face frică. Ştiu. Te simt ca altădată
Eşti mai rece ca un diavol şi mai moale ca o fată
Eşti un biet nimic de viaţă, înnecat în disperare
Culme crudă de tăcere, de otravă, de uitare!!
Eu
Crudă-mi este stăruinţa şi-am venit să iau aminte
La tot ceea ce de-o vreme sufletul meu ştiu că simte
Am în mine îndoială dar ferească-ne cuvântul
N-am nimic de luat de-aicea, poate doar vorba ca vântul
Nimeni nu be recunoaşte! Suntem oameni! Ha! Veţi zice!
Dar în veacuri setae noastră nu o s-o mai puteţi stinge
Vom căta la nesfârşire fericirea mult visată
Toţi cu ochii prinşi sub gene, sub o frunte asudată
Căutând în van puterea de-a-nţeleg ce e omul?
Până.n clipa când, aiurea, ne-a cuprinde veşnic somnul!
Transpiraţi de neputinţă facem zarvă de cuvinte
Şi-nchegăm în fraze dure tot ce-avem prin seaca minte
Ne-nşelăm sau nu adesea mii de gânduri iau născare
Dar se pierd cu toate însa într-un val de nepăsare!
Şi adică cui îi pasă de acestă lume goală?
De acestă văgăună, unde toţi avem o boală
Unde suferim cu toţii de aceleaşi semnalmente
Nu putem spera o viaţă fară-aceste sentimente.
Trecătoare ne firea, rasa noastră-inferioară
Într-o zi mai mult ca sigur că pe veci o să dispară
Şi atunci cu fast şi chiot veţi fi singuri pe o lume
Ce nu are începuturi, nici sfârşituri, doar ruine…
Şi… cântând în armonia unor simfonii măiastre
Veţi avea mereu deasupra aceleaşi culori albastre
Melancolic bietul suflet va-ncerca să înţeleagă…
Unde eşti tu fericire, care-i lumea ta curată?!
Daca vrei, poti comenta aceste versuri.
Parerea ta va fi publicata dupa o verificare prealabila.
Nume:
E-mail:
Localitate:
Comentariu:
