Ultimele 3 poezii:
1. Vanitas vanitorum de Hariton Nuca - 0  voturi
2. De toamnã de Marius Andreescu - 0  voturi
3. Amanți care nu s-au trãit iubirea de Marius Andreescu - 0  voturi

*Numai pentru autorii de poezii
Email:
Parola:


17 Mai 2024


Home
Poezii
Top
Ultima poezie
Autori
Ai o poezie?
Contact

Poezie


Pe culmea unui munte...

de Daroczi Andrei Claudiu

Pe culmea unui munte, un tânãr trist, dar bine
Cu pletele barbare, cu ochii reci de gheatã,
Priveºte umbra vie a stupului de-albine
ªi valea amãruie ce i se-aratã-n faþã.

- O munte, falnic munte, cu chipul tãu de piatrã
Cu braþele în lacrimi, cu straiele pãtate,
Vãzut-ai printre spume a lumii dalbã vatrã
Ce-ºi etala misterul prin cãrþile uitate?

- Vãzut-ai munte dragã, pãdurile-nverzite
Ogorul plin de aur, hangarul pânã-n grindã?
Dar junele în floare de dragoste-ameþite
Ce-n miez de clipã rarã feciorii le colindã?

Cãci azi acele vremuri, ca sunetul de clopot
S-au scurs ca fumul vieþii în marea de eresuri,
Asemenea cum moartea sãruta luna-n ropot
ªi-o lasã fãrã vlagã cu faþa în eºecuri.

De-n noaptea aurie a viselor meschine
Croieºte raze negre din umbre de luminã,
Ca sub sloganul pãcii sã le înfingã-n tine
Graþios ºi câte una scãpând de a sa vinã…

ªi renãscând din ura durerilor de veacuri
Îneacã adevãrul, rãzbeºte omenia,
Iar din iubirea sacrã ce-i purã în adâncuri
O spalã în eresuri ºi-o scapã-n România…

Ca vulturii de noapte ce-ºi uitã-n urmã umbra
De farmecã vlãstarii cu vorbe dulci de fleacuri,
Îngroapã cu imagini si cu o dârã sumbrã
Amorul sfânt ca marea ce se-odihneºte-n gânduri.

Iar eu, ca stânca stinsa, la malul unei ºoapte
Mã rog la sfântul Petru ca sa îmi dea putere,
Sã rãscolesc prin straiþa cu daruri reci, dar coapte
Pân’ mi-oi gãsi portiþa la crunta mea durere,

ªi astfel fãr‘o muzã, cu chipul gol spre seara
Cad frânt în patul rece visându-mi o consoartã,
Care în prag de boalã sã-mi facã viaþa clarã
Ca sub gingaºa lunã sã-mi scot la capãt soarta…

Dar stai… un chip din valuri cu aripile moarte
Îmi dã o tainã blândã ca murmurul de vale:
De ce sa cred c-amorul ce-i dulce-n deasa Carte
Mã va nãlþa spre ceruri cu inimile sale?…

De ce sã cred cã norii ce mã loveau in minte
Acum câteva clipe sau scurs pe cãi corupte,
ªi pot cu glasu-mi moale prin ceaþa de cuvinte
Sã-mi lecuiesc amarul în sufletele rupte?…

Dar toate peste una ºi una peste toate
E cã-n oglinda-mi spartã mã vãd rãpus de vreme,
Iar feþele inculte vor miºuna reci poate
Când ceasul morþii mele sosi-va sã mã cheme…

( iunie / iulie’06 )


Daca vrei, poti comenta aceste versuri.
Parerea ta va fi publicata dupa o verificare prealabila.
Nume:
E-mail:
Localitate:
Comentariu: