Ultimele 3 poezii:
1.
Vanitas vanitorum
de
Hariton Nuca
- 0 voturi
2.
De toamnă
de
Marius Andreescu
- 0 voturi
3.
Amanți care nu s-au trăit iubirea
de
Marius Andreescu
- 0 voturi
*Numai pentru autorii de poezii
Email:
Parola:
17 Mai 2024
Home
Poezii
Top
Ultima poezie
Autori
Ai o poezie?
Contact
Poezie
Cenuşa unui suflet...
de
Georgeta Nedelcu
Sufletul nostru e o urnă în care închidem
cenuşa patimilor stinse
(Octavian Goga)
Te-am căutat pe tine şi dragostea cea sfântă
Şi-am dat în viaţa mea, numai peste dureri.
Azi, lumea-i minunată cu tot ce mă încântă-
Târziu ne-am regăsit şi dragoste-mi oferi.
De când te ştiu, viaţa-mi pare mult mai frumoasă.
M-am agăţat de tine spunându-ţi: ,,Bun venit!”
Aş vrea să-mi spui: ,,Iubito, rămâi la mine-n casă!”
Dar, te-am pierdut cu timpul şi nu te-am mai găsit...
Te-am căutat iubite, rugând şi trandafirii
Să-l caute şi ei, pe singurul iubit.
Vroiam să sorb cu tine din cupa fericirii,
Dar, ea s-a spart atunci, când tu m-ai părăsit.
Pierdusem şi speranţa, dar... într-o zi de vară,
Tot rătăcind agale, dau peste un voinic.
Mergeam, de parcă-n suflet aveam o grea povară -
Un bolovan mi-e pasul… Încet eu mă ridic,
Dau ca să fug... Ceva mi se-agăţă de haină
Şi... mă apucă plânsul şi... nu am cui să spun.
M-am rătăcit atunci şi, am privit cu spaimă,
Şi, întrebări o mie, n-aveam cui să le pun.
- Unde te duci femeie? - zice-o voce ciudată...
Fugi... stai... te-mpiedici... te scoli şi iar te-apleci...
Cu ochii plini de lacrimi eu îi răspund îndată:
,,Plâng, că m-a dat uitării... Îl caut pe poteci!”
Mă luminez la faţă şi deodat' mă-ncrunt.
Căci... cunoscut mi-e glasul. Ridic încet privirea...
„Tu eşti?” Un pas fac către el şi dau să îl sărut,
Dar visul se destramă şi-ncep să-mi plâng iubirea.
Cum ai putut iubite să pleci atunci hoţeşte?
Mai pot vreodată, oare, să cred că te-a durut?
Sunt singura, de-atunci, ce, încă, te jeleşte...
Ce mult aş vrea să pot, s-o iau de la-nceput!
Deşi nu aţipisem decât de cinci minute,
Parcă din altă lume veneam acum, plângând.
Multe cuvinte bune, rostite - nerostite,
Le mai aud şi astăzi, însă... numai în gând.
De când tu ai plecat pe-un drum fără sfârşit...
Am plâns atât de mult, că nu mai am nici glas...
Mă-ntreb şi azi, iubirea mea, de ce m-ai părăsit?
Din tot ce-a fost frumos, cenuşa unui suflet a rămas!
Craiova mai 1997
Daca vrei, poti comenta aceste versuri.
Parerea ta va fi publicata dupa o verificare prealabila.
Nume:
E-mail:
Localitate:
Comentariu:
