Ultimele 3 poezii:
1. Vanitas vanitorum de Hariton Nuca - 0  voturi
2. De toamnă de Marius Andreescu - 0  voturi
3. Amanți care nu s-au trăit iubirea de Marius Andreescu - 0  voturi

*Numai pentru autorii de poezii
Email:
Parola:


17 Mai 2024


Home
Poezii
Top
Ultima poezie
Autori
Ai o poezie?
Contact

Poezie


Madalina Manole

de Razvan Claudiescu

În noaptea, ce nimic, nu prevestea,
În obscuritate, a mai cazut o stea
Când linistea nocturna peste plai
Se asternuse cu-a infernului alai

Înghitind si municipiul Otopeni.
O, Doamne Sfinte, ce mai stea!
Mereu stralucitoare din clipa când
I-a fermecat pe toti prin slova-cânt.

O stea cu raze despletite peste cei
Care s-au rasfatat în cântecele ei.
În noaptea ce nimic nu prevestea,
Cu slove oprite-n coardele vocale

Si lacrimi ce se prelingeau agale
Peste fata în deplina deprimare,
Cazu fara de vreme a Madalinei stea.
A obosit? Sau poate Domnu-a vrut

S-o ia de pe mult patimitul plai,
Sa cânte îngerilor în departatul rai?
Ca trupul e întors precum a fost creat,
Iar sufletul, de e curat, la cer e ridicat.

În noaptea ce nimic nu prevestea,
Când slovele îi alergau prin minte,
Salbatice voind sa iasa, dar sunetul
În lacrimi înecat; O, Doamne Sfinte,

Ce pacat ca nimeni n-o mai auzea!
Un suflet prea curat, blajin, integru,
Întruchipat în trup cu par de foc,
Stea rasarita-n capitala aurului negru
,
Ploiesti, si asfintita mult prea timpuriu,
Întoarsa-a fost, doar ca într-un sicriu.
A mai cazut o stea, a Madalinei,
Ce-a luminat români de pretutindeni

Madalina, ai devenit si tu un înger,
Ma framânt în gându-mi, înca sânger...
C-ai plecat asa si ne-ai lasat...,
Tulbur si dureros - totul s-a terminat!

În cinstea ta, am numit copilul meu,
Cînd am aflat vestea ca fiica voi avea,
Te admiram si vocea ta-scultam mereu,
Nu stiam ca te grabesti si tu, si ea!

Tu erai fata cu par de foc, iar ea -de soare,
Ea - cu ochi caprui; tu- cu suflet mare,
A plecat tot de ziua ei, pregatindu-ti drumul,
Tacuta am ramas cu amintiri si scrumul.

Valurile vietii - se izbesc acum de mine,
Ridic ochii- ntrebatori spre cerul azuriu,
Sunt singura pe malul infintit, mult prea pustiu,
Ce sa fac acum cu dorul de ea, de tine?!...

Si ca raspuns aud divinul cîntec la harpe,
Aripi de îngeri puri, fluturând prea Sus,
Prea adînc m-a muscat al durerii sarpe,
Nu înteleg nici azi cum ez si tu, v-ati dus!...

Cât valoreaza oare, viata unui om ?
Cât de fragil e al vietii noastre pom?
Iar, valurile vietii - se izbesc acum de mine,
Ce sa fac cu dorul meu de ea.... de tine ?!

De moarte bate clopot în turla de biserici
Cu parul ei cel rosu, cu ochii ei eterici.
Noi toti ce am iubit-o ca-n stana ne prefacem
Si fiecare-n sine în sunete o-ntoarcem

E-un roi de necuvinte, e-o patima de plângeri
Plutesc deasupra-n doliu armatele de îngeri
Din frumusetea-i toata ramas-a ortul, vai!,
Rememoreaza omul ce i-a fost sfânt în trai.

Cerneala mângâiere ca altadata nu-i...
Hârtia mâzgalita nu-i leac mai nimanui
Zadarnic îmi scriu jalea si-n vorbe îmi strig dorul
Trec preotii si cioclii, se-aduna-n cer soborul.

Nu exista durere mai mare pe lume
Decat sa iti pierzi copilul…
Plecarea Madalinei Manole i-a impietrit
Pe parintii ei in suferinta pentru totdeauna

Mama ei striga cu disperare mare,
Dati-mi-o inapoi ca nu mai pot,
Dati-mi-o inapoi pe fetita mea,
De ce a luat-o, de ce a luat-o...

E prea multa durere, prea multa suferinta
In aceste cuvinte, atat de multa...
Incat parca se depasesc toate limitele,
O bucata din mine s-a dus odata cu ea

Si fiecare-n mâna speranta lumii are
Aprinsa pentru veghe o trista lumânare.
Suntem tristi ca ploaia de scrum
Fata draga, de ce ai plecat acum ?

[ ACEASTA POEZIE I-AM DEDICAT-O EI... ]


Daca vrei, poti comenta aceste versuri.
Parerea ta va fi publicata dupa o verificare prealabila.
Nume:
E-mail:
Localitate:
Comentariu: