Ultimele 3 poezii:
1.
Vanitas vanitorum
de
Hariton Nuca
- 0 voturi
2.
De toamnă
de
Marius Andreescu
- 0 voturi
3.
Amanți care nu s-au trăit iubirea
de
Marius Andreescu
- 0 voturi
*Numai pentru autorii de poezii
Email:
Parola:
17 Mai 2024
Home
Poezii
Top
Ultima poezie
Autori
Ai o poezie?
Contact
Poezie
Impostura, numită... poliică
de
Daniel Aurelian Radulescu
Paradoxal ne pregătim viața degeaba
Din pur instinct și cu ce-avem de la părinți
Sau mai profund sfidând și galaxii și sfinți...
Cu crez că trecerea de timp, nu evoluția, ne-i treaba..
Petrecem toți copilării-n extaz,
Ne declinăm mândrii c-avem un tată
Ce-și ia cu cinste muncii o răsplată
Și-o mamă veșnic păzitorul la necaz.
Ne zbatem încă puști în școli pentru diplome
Să bucurăm pe-ai noștrii, să fim primii
Acumulând din cinstea împărtășită vremii
De minți și suflete ce ne-au debarasat de dogme.
Ni s-au inoculat percepte despre știință,
Despre onoare și dreptate, de valori.
Cântăm o țară-n imn spunând că poți să mori
De ea ți-o cere... Și să fii al ei cu-ntreaga ființă?!
Credeam că tot e un ciclu de maturitate
Cu început ce se-mplinește în rațional
Ce-i trup și suflet bun național...
Și am cuvânt lăsat ca să-l rostesc cu demnitate!?
La rând mă-nscriu valoric necesar,
Zbătându-mă să-mi fac copii printre percepte
Ce le-am avut... le cred eterne drepte,
Dar sunt se pare doar recensământ, un inventar.
... Sunt mut deși vorbesc, un invizibil
Căci loc în față pe tribună, pe estrade
E ocupat cu falsuri, minți fanfaronade...
Prostia nud de trup sau minte-s singurele; ”eligibil”!!!
Ni se răstoarnă ani, se pierd milenii
Din adunări ratate-n ignorare
Și rana-i uriașă și nu-i leac și doare, doare...
E-un paradox inexplicabil de tâmpenii!
Este-o năvală crâncenă a minciunii,
A para-științei, furtului de bunuri și de vise,
E cumulul de zeci de generații compromise
De-o ”clasă” autodeclarată a fi esența lumii.
Căci tot ce o societate-și încropește
În cult, cultură, educație, morală,
În știință, economie, cercetare... e vorbă goală
Când singură-și trădează crez, se păcălește.
De unde oare falsa paradigmă
Că indivizi într-un popor sunt doar câțiva
Filchizuiți, nenorociți avizi... altundeva
Se perindând pe rând, doar ei reprezentanți de stigmă???
Aceleași glasuri, ascunzișuri, minți și măști
Se-auto tot clamând drept unici buni
Din piedestale cumpărate prin hoții... Nebuni
Ce-și vor la nesfârșit doar ei să ne conducă-n găști.
E răul la superlativ, de timp perpetuat
Cu evidență și-i bazat pe proprii grile
Create de indivizi rămași în stadii puerile,
Dar care-nșeală!... Prin neștiința maselor sunt la mezat!!!
Spurcată creatură de hidoși agnostici,
Scursuri nerealizate altfel, pururi instinctive
De pseudo calități... de ego cultivat în invective
În tupeuri proclamate fără margini în prognostici.
E anacronica, sepulculara depășita hoardă
De interese -pururi haitelor și personale-
Ce dăinuie printr-o neînțeleasă acceptare
A celor vinovat neimplicați... victimizați să ardă.
Spurcat cuvânt politica e-o sinecură
Asezonată veșnic fără vreo justificare
De cult, profesie, de calități, de implicare...
E mizerabila mașinărie a imbecilității... O impostură!
E cert momentul de răscruce, întârziat
Pentru a crea reala scară a valorii,
Pentru-a lăsa -celor ce știu de matematica viorii-
Să-ncânte Terră și Univers... Scăpând pe om de plagiat!
07.01.2011
Daca vrei, poti comenta aceste versuri.
Parerea ta va fi publicata dupa o verificare prealabila.
Nume:
E-mail:
Localitate:
Comentariu:
