Poezie

Ultimele 3 poezii:
1. Vanitas vanitorum de Hariton Nuca - 0 voturi
2. De toamn� de Marius Andreescu - 0 voturi
3. Amanți care nu s-au tr�it iubirea de Marius Andreescu - 0 voturi

*Numai pentru autorii de poezii

Email:
Parola:

17 Mai 2024

Home
Poezii
Top
Ultima poezie
Autori
Ai o poezie?
Contact

Poezie

Eu sunt Hyperion...( dedicata celor ce sunt tentati sa-si insele partenerul, sa n-o faca...)

de Daroczi Andrei Claudiu

Inainte de-a va lasa sa-mi citici poezia, as vreau sa va zic cateva lucruri. Lucrand la aceasta poezie, o luna de zile aproape, unii mi-au apreciat-o, altii nu. Lasandu-i deoparte pe cei care mi-au apreciat-o, vreau sa le transmit, cu modestie, celora care mi-au considerat-o nereusita aceasta poezie, ca eu imi exprim dezamagirea in forma directa in aceasta poezie… adica mi-au reprosat ca in poezie nu se ‘’spune’’ realul, sa zic, asa cum este el in realitate, si ca in poezie trebuie sa reiasa DOAR ce vrea autorul / poetul sa se intelega… adica, sa zic, ‘’adevarul mascat’’ de-mi permiteti expresia… mi-am dat seama le cei ce m-au criticat, ca e atat de usor de vorbit, de criticat, fara a vedea insa suferintele din spatele ochilor, fara a cunoaste persoana deloc, ci doar dupa niste versuri, randuri, fara a stii cel ce critica , care-i sunt suferintele, problemele, si grijile celui criticat… Si chiar de aceea, va rog mult, pe toti care imi citesc aceasta poezie, haideti sa lasam critica deoparte, suntem poeti, trebuie sa ne ajutam unii pe altii, sa ne slefuim reciproc, sa ne incurajam, n-avem timp de pierdut certandu-ne, criticandu-ne, pt. ca astfel viata noastra va trece si va ramane in urma noastra nimic, doar critica, certurile, daca noi poetii, nu ne ajutam intre noi, ATUNCI cine s-o faca… cine???… De aceea sa propun, haideti sa lasam , in orice poezie, in orice moment critica, si in locul ei, sa se nasca intrajutorarea, admiratia, si cate si mai cate, pt. ca doar asa putem tinde spre nemurire…
Revenind la poezia mea, < Eu sunt Hyperion… >, as vrea sa stiti ca eu nu o consider o parodie, nu, ci este, cel putin dupa parerea mea, o continuare a poemului lui Eminescu < Luceafarul >, intr-o forma, sa zic, mai moderna si nu numai…
Vazand ca fosta mea iubita, MESZAROS ANA-MARIA, ( in poezia mea, joaca rolul ‘’Catalinei’’), m-a inselat cu CHERECHES RAZVAN, ( in varianta mea, Catalin ), chiar la o zi dupa ziua mea de nastere, stiind de ea binenteles, am suferit, sa zic, cam atat de mult ca ‘’HYPERION’’ din poemul lui Eminescu si de aceea am decisa pun totul in versuri, pt. ca VOI, cei ce-mi cititi poezia, vazand ce suferinta mi-a produs mie infidelitatea si comportamentul ei, sa nu (mai) fiti tentati / tentate sa va inselati iubitul / iubita, pt. ca veti provoca in sufletul celuilalt … moartea, asa ca-n sufletul meu acum…, si veti muri sufleteste , ca mine…
Si de aceea vreau sa transmit prin aceasta poezie, sa va purtati cinstit, corect cu partenerul / partenera, si sa-i spuneti adevarul gol-golut, oricand, oriunde…
Poezia mea are 112 strofe, cu 14 mai mult decat varianta lui Eminescu, dispuse astfel:
- in prima parte, pe langa cele originale, inca 4 strofe, prin care as vrea sa va spun, cat de mult as fi vrut sa fie a mea, ce sacrificii as fi facut pt. ea, pt. a fi impreuna cu ea la bine si la rau…
- in partea a II-a, 3 strofe, prin care as vrea sa subliniez, exact momentul tradarii supreme, infidelitatii ei, asa cum a fost…
- in partea a III-a, tot 3 strofe, prin care sa sugerez, ca as fi renuntat la pozitia mea, sa zic, de ‘’om mare’’, de persoana cunoscuta prin zona mea, ca fiind fiu de inspector scolar, pt. a ma cobora la nivelui ei… ( dar vreau sa stiti ca n-am vrut, si nu vreau deloc s-o jignesc, deloc!!!),
- iar in ultima parte, a IV-a, as vrea sa reiese, suferinta mea nespusa la aflarea vesti tradarii ei, si constatand ca toate eforturile mele pt. a o iubi, au fost in cea mare parte, in zadar… si ca ma retrag in lumea mea, a poeziei, alaturi de voi, intorcandu-ma din cand in cand spre ea…
Pe langa acestea, poezia mea, e transcrisa toata, dupa varianta lui Eminescu, la persoana a I-a, si la timpul prezent, in cea mai mare parte… rolul ‘’Celui Suprem’’, il are la mine, tatal meu, care, desi nu stie de cele intamplate, retoric parca, ma pune la punct cu ceea ce am de facut, lasand-o in urma pe iubita vietii mele, pe Ana-Maria, pt. ca asa e, cel putin pana acuma…
Dac-ti stii cat am iubit-o, cat de pur, cat de sincer, ea era pt. mine ultima speranta de viata decenta, linistita…
In concluzie, vreau sa transmit, sa va purtati cinstit fata de partenerii de viata,iar daca cumva v-ati inselat, reciproc sau nu, incercati sa corectati greselile, daca se poate, si nu va cufundati in minciuni, in povesti, prin care sa ascundeti adevarul, despre faptele voastre imorale, sau necugetate, si sa va impacati, si chiar sa va iubiti mai pur si mai cinstit, ca inainte de ‘’gestul necugetat’’, sa zic… Si pe langa asta, as vrea, sa nu va indragostiti niciodata, asa cum m-am indragostit eu de ea, atat de mult, pt. ca, in conceptia mea, Nu mai exista iubire pura, sincera, ci doar pasiune, si sex… adica doar lucruri trecatoare, nimic pur si sincer nu mai vad eu in iubirea din zilele de azi… ACEASTA E MORALA PE CARE VREAU SA VI-O TRANSMIT, NIMIC MAI MULT, CHIAR NIMIC!!!!!!

AUTORUL POEZIEI: DAROCZI ANDREI CLAUDIU

Luceafãrul

A fost odata ca-n povesti,
A fost ca niciodata,
Din rude mari imparatesti,
O prea frumoasa fata.

Si-era c-o sora la pãrinti
Si mindra-n toate cele,
Cum e Fecioara intre sfinti
Si luna intre stele.

Din umbra falnicelor bolti
Ea pasul si-l indreapta
Linga fereastra, unde-n colt
Zambind ea ma asteapta.

Privea în zare cum pe mari
Priviri albe aduc,
Pe miscatoarele carari
Corabii negre duc.

Ma vede azi, ma vede mini,
Astfel dorinta-i gata;
Eu iar, privind de saptamini,
Imi cade draga fata.

5

Cum ea pe coate-si razima
Visind ale ei timple
De dorul meu si inima
Si sufletu-i se umple.

Si cât de viu gonesc tel
In orisicare sara,
Spre umbra negrului castel
Când ea o sã-mi apara.

Si pas cu pas pe urma ei
Alunec in odaie,
Tesind cu recile-mi scântei
O mreaja de vapaie.

Si când în pat se-ntinde drept
Copila sã se culce,
Ii pun miinile pe piept,
I-nchide geana dulce;

Si din oglinda luminis
Pe trupu-i se revarsa,
Pe ochii mari, batind inchisi
Pe fata ei intoarsa.

10

Ea ma privea cu un suris,
Eu tremuram prin grinda,
Cãci o urma-m adânc în vis
Zambind trist prin oglinda,

Iar ea vorbind cu mine-n somn,
Oftind din greu suspina:
- O, dulce-al noptii mele domn,
De ce nu vii tu? Vina!

Cobori în jos, luceafar blind,
Alunecind pe-o raza,
Patrunde-n casa si în gând
Si viata-mi lumineaza!

Eu ascultam tremurator,
Ma aprindeam mai tare
Si m-aruncam fulgerator,
Ma cufundam în mare;

Si apa unde am cazut
In cercuri se roteste,
Si din adânc necunoscut
Un tanar mandru creste.

15

Usor eu trec ca si pe prag
Pe marginea ferestrei
Si tin in mâna un toiag
Incununat cu trestii.

Paream un tinar voievod
Cu par de aur moale,
Un vinat giulgi se-ncheie nod
Pe umerele-mi goale.

Iar umbra fetei stravezii
E alba ca de ceara -
Un mort frumos cu ochii vii
Ce scânteie-n afara.

- Din sfera mea venii cu greu
Ca sã-ti urmez chemarea,
Iar cerul este tatal meu
Si muma-mea e marea.

Ca în camara ta sã vin,
Sã te privesc de-aproape,
Am coborit cu-al meu senin
Si m-am nãscut din ape.

20

Si-am incalcat sfintele legi
Ce le-am primit in taina,
Mai dur ca orice antici regi
Ce s-au ascuns sub haina,

O, vin'! odorul meu nespus,
Si lumea ta o lasa;
Eu sunt luceafarul de sus,
Iar tu sã-mi fii mireasa.

Colo-n palate de margean
Te-oi duce veacuri multe,
Si toata lumea in ocean
De tine o s-asculte.

Caci vei domnii cu dor pe veci
Cu chipul drag si ager,
Si toata fiinta cu ochi reci
Te va inalta in inger,

- O, esti frumos, cum numa-n vis
Un inger se arata,
Dara pe calea ce-ai deschis
N-oi merge niciodata;

25

Strain la vorba si la port,
Lucesti fãrã de viata,
Cãci eu sunt vie, tu esti mort,
Si ochiul tau mã-ngheata.

*

Trecu o zi, trecura trei
Si iarasi, noaptea vine,
Iar eu revin deasupra ei
Cu razele-mi senine.

Ea trebui de mine-n somn
Aminte sã-si aduca
Si dor de-al valurilor domn
De inim-o apuca:

- Cobori în jos, luceafar blind,
Alunecind pe-o raza,
Patrunde-n casa si în gând
Si viata-mi lumineaza!

Cum eu din cer o auzeam,
Ma stinsem cu durere,
Iar ceru-ncepe a roti
Pe-alocuri de placere;

30

In aer rumene vapai
Se-ntind pe lumea-ntreaga,
Si din a chaosului vai
Un mândru chip ma-ncheaga;

Pe negre vitele-mi de par
Coroana-mi arde pare,
Veneam plutind în adevar
Scaldat în foc de soare.

Din negru giulgi imi desfasor
Marmoreele brate,
Eu vin bolnav si ginditor
Si palid sunt la fata;

Dar ochii mari si minunati
Lucesc adânc himeric,
Ca doua patimi fãrã sat
Si pline de-ntuneric.

- Din sfera mea venii cu greu
Ca sã te-ascult s-acuma,
Si soarele e tatal meu,
Iar noaptea-mi este muma;

35

O, vin', odorul meu nespus,
Si lumea ta o lasa;
Eu sunt luceafarul de sus,
Iar tu sã-mi fii mireasa.

O, vin', în parul tau balai
S-anin cununi de stele,
Pe-a mele ceruri sã rasai
Mai mindra decât ele.

- O, esti frumos cum numa-n vis
Un demon se arata,
Dara pe calea ce-ai deschis
N-oi merge niciodata!

Mã dor de crudul tau amor
A pieptului meu coarde,
Si ochii mari si grei mã dor,
Privirea ta mã arde.

- Dar cum ai vrea sã mã cobor?
Chiar nu-ntelegi tu oare,
Cum ca eu sunt nemuritor,
Iar tu esti muritoare?

40

Ca eu cu-a mele brate seci
Pastrez ordinea-n lume,
Iar tu prin viata goala treci
Fara a avea un nume,

- Nu caut vorbe pe ales,
Nici stiu cum as incepe -
Desi vorbesti pe inteles,
Eu nu te pot pricepe;

Dar daca vrei cu crezamint
Sã te-ndragesc pe tine,
Tu te coboara pe pãmânt,
Fii muritor ca mine.

- Tu-mi cei chiar nemurirea mea
In schimb pe-o sarutare,
Dar vreau sã stii asemenea
Cât te iubesc de tare;

Si chiar de Tatal meu ceresc
Ma v-alunga din ceruri,
As vrea si cred ca nu gresesc
Ca te primesc in ganduri,

45

Da, mã voi naste din pacat,
Primind o alta lege;
Cu vesnicia sunt legat,
Dar vreau sã mã dezlege.

Si m-am tot dus... Si m-am tot dus.
De dragu-unei copile,
M-am rupt din locul meu de sus,
Pierind mai multe zile.

- II.-

In vremea asta C.Razvan,
Viclean copil de casa,
Ce umple cupele in van
Mesenilor la masa,

Un paj ce poarta pas cu pas
A-mparatesii rochii,
Baiat din flori si de pripas,
Dar indraznet cu ochii,

Cu obrajei ca doi bujori
De rumeni, bata-i vina,
Se furiseaza pinditor
Privind la mandra Ana,

50

Dar ce frumoasa se facu
Si mindra, arz-o focul;
Ei, Razvane, acu-i acu
Ca sã-ti incerci norocul.

Si-n treacat o cuprinde lin
Intr-un ungher degraba.
- Da' ce vrei, mai Razvane ?
Ia du-t' de-ti vei de treaba.

- Ce vreau? As vrea sã nu mai stai
Pe ginduri totdeauna,
Sã rizi mai bine si sã-mi dai
O gura, numai una.

- Dar nici nu stiu macar ce-mi ceri,
Da-mi pace, fugi departe -
Vai, de luceafarul din cer
M-a prins un dor de moarte.

- Daca nu stii, ti-as arata
Din bob în bob amorul,
Ci numai nu te minia,
Ci stai cu binisorul.

55

Cum vinatoru-ntinde-n cring
La pasarele lantul,
Când ti-oi intinde bratul sting
Sã mã cuprinzi cu bratul;

Si ochii tai nemiscatori
Sub ochii mei ramiie...
De ma inalt de subtiori
Te-nalta din calciie;

Când fata mea se pleaca-n jos,
In sus ramii cu fata,
Sã ne privim nesatios
Si dulce toata viata;

Si ca sã-ti fie pe deplin
Iubirea cunoscuta,
Când sarutindu-te mã-nclin,
Tu iarasi mã saruta.

Ea-l asculta pe copilas
Uimita si distrasa,
Si rusinos si dragalas,
Mai nu vrea, mai se lasa,

60

Si-i zise-ncet: - Inca de mic
Te cunosteam pe tine,
Si guraliv si de nimic,
Te-ai potrivi cu mine...

Si-n gandul vag Ana dorea
Cu orice pret sa puie,
Tinandu-l strans cand ii zambea
Sa-mi bata-n suflet cuie,

Iar sarutandu-l fara cap
In mijloc de multime,
Se misca-obscen soptind spre tap
Uitand de inaltime,

Dar un luceafar, rãsãrit
Din linistea uitarii,
Da orizon nemarginit
Singuratatii marii;

Si tainic genele le plec,
Cãci mi le umple plinsul
Când ale apei valuri trec
Calatorind spre dinsul;

65

Luceste c-un amor nespus,
Durerea sã-mi alunge,
Dar se inalta tot mai sus,
Ca sã nu-l pot ajunge.

Patrunde trist cu raze reci
Din lumea ce-l desparte...
In veci il voi iubi si-n veci
Va raminea departe...

De-aceea zilele îmi sunt
Pustii ca niste stepe,
Dar noptile-s de-un farmec sfânt
Ce-l nu mai pot pricepe.

- Tu esti copila, asta e...
Hai s-om fugi în lume,
Doar ni s-or pierde urmele
Si nu ne-or sti de nume.

Cãci amindoi vom fi cuminti,
Vom fi voiosi si teferi,
Vei pierde dorul de pãrinti
Si visul de luceferi.

70

Ca el oricat te v-a placea
Ramane-o-nchipuire,
Asa ca fii te rog a mea
Si lasa-l cu placere,

- III.-

Porneam incetisor. Cresteau
In cer a mele-aripe,
Si cai de mii de ani treceau
In tot atitea clipe.

Un cer de stele dedesupt,
Deasupra-mi cer de stele -
Paream un fulger nentrerupt
Ratacitor prin ele.

Si din a chaosului vai,
Jur imprejur de sine,
Vedeam, ca-n ziua cea dentii,
Cum izvorau lumine;

Cum izvorind ma inconjor
Ca niste mari, de-a-notul...
Eu zbor, gând purtat de dor,
Pin' piere totul, totul;

75

Cãci unde-ajung nu e hotar,
Nici ochi spre a cunoaste,
Si vremea-ncearca în zadar
Din goluri a se naste.

Nu e nimic si totusi e
O sete ce ma soarbe,
E un adânc asemene
Uitarii celei oarbe.

- De greul negrei vesnicii,
Parinte, mã dezleaga
Si laudat pe veci sã fii
Pe-a lumii scara-ntreaga;

O, cere-mi, Tata, orice pret,
Dar da-mi o alta soarte,
Cãci tu izvor esti de vieti
Si datator de moarte;

Reia-mi al nemuririi nimb
Si focul din privire,
Si pentru toate da-mi în schimb
O ora de iubire...

80

Sa pot sa gust si eu ca ei
S-o tin duios in brata,
Sa pot s-o-alint sub mandrii tei
Privind-o fata-n fata,

Si chiar de-ar fi pagan sa mor
Sa-mi scuipe al meu nume,
S-o strang un ceas cu-al meu senin
S-apoi sa plec din lume,

Sa simt macar o clipa-n vant
Un gram de fericire,
Sa pot si eu gingas sa cant
Ca orice om sub soare,

Din chaos, Doamne,-am aparut
Si m-as intoarce-n chaos...
Si din repaos m-am nãscut.
Mi-e sete de repaos.

- Daroczi drag, ce din genuni
Rasai c-o-ntreaga lume,
Nu cere semne si minuni
Care n-au chip si nume;

85

Tu vrei un om sã te socoti,
Cu ea sã te asameni?
Dar piara oamenii cu toti,
S-ar naste iarasi oameni.

Ea numai doar dureaza-n vint
Deserte idealuri -
Când valuri afla un mormânt,
Rasar în urma valuri;

Ea doar traieste din noroc
Si prigoniri de soarte,
Noi nu avem nici timp, nici loc,
Si nu cunoastem moarte.

Din sinul vesnicului ieri
Traieste azi ce moare,
Un soare de s-ar stinge-n cer
S-aprinde iarasi soare;

Parind pe veci a rasari,
Din urma moartea-o paste,
Cãci toti se nasc spre a muri
Si mor spre a se naste.

90

Iar tu, Daroczi scump, ramii
Oriunde ai apune...
Cere-mi cuvintul meu dentii -
Sã-ti dau intelepciune?

Vrei sã dau glas acelei guri,
Ca dup-a ei cântare
Sã se ia muntii cu paduri
Si insulele-n mare?

Vrei poate-n fapta sã arati
Dreptate si tarie?
Ti-as da pamintul în bucati
Sã-l faci imparatie.

Iti dau catarg lângã catarg,
Ostiri spre a strabate
Pamintu-n lung si marea-n larg,
Dar moartea nu se poate...

Si pentru cine vrei sã mori?
Intoarce-te, te-ndreapta
Spre-acel pãmânt ratacitor
Si vezi ce te asteapta.

95

- IV.-

In locul meu menit din cer
Ma-ntorc cu al meu vers,
Si, ca si-n ziua cea de ieri,
Lumina mi-o revars.

Cãci este sara-n asfintit
Si noaptea o sã-nceapa;
Rasare luna linistit
Si tremurind din apa.

Si umple cu-ale ei scântei
Cararile din cringuri.
Sub sirul lung de mindri tei
Sedeau doi tineri singuri:

- O, lasa-mi capul meu pe sin,
Iubito, sã se culce
Sub raza ochiului senin
Si negrait de dulce;

Cu farmecul luminii reci
Gindirile strabate-mi,
Revarsa liniste de veci
Pe noaptea mea de patimi.

100

Si de asupra mea ramii
Durerea mea de-o curma,
Cãci esti iubirea mea dentii
Si visul meu din urma,

Si intristat vedeam de sus
Uimirea-n a lor fata;
Abia un brat pe git i-a pus
Si ea l-a prins în brata...

Cand eu vazui cum s-au privit
In codru viu si mandru,
M-a inundat din rasarit
Amar un cantec tandru,

Si am simtit ca-n jurul meu
Privind-o mai de-aproape,
Cum se miscau in gol si greu
A lumii triste ploape,

Miroase florile-argintii
Si cade-o dulce ploaie,
Pe crestetele-a doi copii
Cu plete lungi, balaie.

105

Ea, imbatata de amor,
Ridica ochii. Vede
Cum ii privesc. Si-ncetisor
Dorintele-i increde:

- Cobori în jos, luceafar blind,
Alunecind pe-o raza,
Patrunde-n codru si în gând,
Norocu-mi lumineaza!

Eu tremuram ca alte dati
In codri si pe dealuri,
Calauzind singuratati
De miscatoare valuri;

S-apoi senin privind din cer
Cu ochii plini de lacrimi,
M-am hotarat incet sa pier
Soptindu-mi clar in sine-mi,

Si nu mai cad ca si-n trecut
In mari din tot inaltul:
- Ce-ti pasa tie, chip de lut,
Dac-oi fi eu sau altul?

Traind în cercul vostru strimt
Norocul te petrece,
Ci eu în lumea mea mã simt
Nemuritor si rece,

Si reintors in lumea mea
Lasand-o sa iubeasca,
Ma mai intorc din cand spre ea
Privindu-i rece-a masca...

112

Daca vrei, poti comenta aceste versuri.
Parerea ta va fi publicata dupa o verificare prealabila.