Ultimele 3 poezii:
1.
Vanitas vanitorum
de
Hariton Nuca
- 0 voturi
2.
De toamnă
de
Marius Andreescu
- 0 voturi
3.
Amanți care nu s-au trăit iubirea
de
Marius Andreescu
- 0 voturi
*Numai pentru autorii de poezii
Email:
Parola:
17 Mai 2024
Home
Poezii
Top
Ultima poezie
Autori
Ai o poezie?
Contact
Poezie
O ultima doleanta... ( de Pasti, 2006 )
de
Daroczi Andrei Claudiu
Pe cand Adam in Rai isi boteza poporul
Cu dulcele sau grai fiind chiar el eroul,
Pe cand plutind prin codru o astepta pe Eva
Sa-i cada lin in brate, sa-i soarba toata seva,
Pe-atunci eram o stea cu ochii dulci in soare
Din roiuri globulare, prin vremuri visatoare,
Ce stralucea in van prin praful albei vieti
In clipele eterne cu sobre dimineti.
Si cand primeam din nori, de ganduri si de rele
Cate-un bonjur in gol din coada unei stele,
Ii raspundeam plangand de dor si incantare
Cu lacrimi de amor din vise calatoare,
Si ratacind prin bezna noptilor albastre
Cu aripile blonde, trecand pe langa astre,
Eram nespus de vesel cand insasi draga luna
Ma striga din urma zambind ca o aluna.
Dar cand Adam si Eva au fost momiti de sarpe
Si-au incalcat porunca asemeni unei harpe,
Puternicul Parinte i-a izgonit in graba
Din cerurile sfinte sa-si vada de-a lor treaba,
Si-asa si eu din stele cu albele vesminte
Am fost gonit in lacrimi de vise si cuvinte,
Sa hoinaresc prin neantul eternei reintoarceri
In orisicare ora, asijderea ca ieri.
Si far’ sa stiu de mine, cand trist deschisei ochii
In noaptea unei zile privind spre mamei rochii,
Eram nespus de fraged, eram nespus de rece
Ca pasul unei zebra ce-l lasa pe-unde trece,
Dar anii vietii mele se scurse ca si ceara
Si ma faceam un munte de jale ca si vara,
Ce tainic scurma lumea in cartile-ntelepte
Sperand amar de dulce in spusele lor drepte.
Si osandit de soarta cutreier printre valuri
De oameni fara spirit, ce jalnic spurca-n dealuri,
Cultura cu mizerii, natura in mistere
Ce una peste alta se-ngroapa-n triste sfere,
Dar mai prejos de toate si mai presus de viata
E ca gonind de veacuri prin anii morti de gheata,
Adorm cuprins de lanturi cand vad pustia lume
Cum defaimeaz-amorul uitand de al sau nume.
Si-n noptile cu soare iti cer sfinte Parinte
Cu plansete de aur rostite-n reci cuvinte,
C-asa cum Tu preasfinte ai coborat din ceruri
Sa ne arati dreptatea demult in alte vremuri,
De-ai inviat pe Lazar din somnul cel de moarte
Cu chipul drag ca marea ce-n vant vorbeai din Carte,
C-apoi prin moartea crunta sa te intinzi in hruba
Luand cu tine-n soapte a lumii ampla buba.
Iar cand sfanta Maria gemea prin deasa ploaie
Cu sufletul in flacari, culcata prin noroaie,
Ai renascut din noapte si din adancul mortii
Si te-ai intors acasa purtat de valul vietii.
Iar eu, duhnind a viata, o ultima doleanta
Iti cer Parinte draga ca sa impinge pe clanta,
Ca astfel dulcea moarte sa ma-nveleasca-n brate
Cu apele blajine si-apoi scump sa ma-nhate.
Ca toata amagirea ce am simtit-o-n lume
De cand deschisei gura, de cand strigam un nume,
S-adorma pe vecie ca visul unei haine
Si-ncet cu glasu-n lacrimi sa se-odihneasca-n taine,
Sa pot si eu ca tine sa ma re-ntorc acasa
In universul magic, sa am pururi o casa,
Si-asa din coltul dansei, din colbul albei stele
Te voi slavi in veacuri cu aripile-mi grele…
martie / aprilie '06
Daca vrei, poti comenta aceste versuri.
Parerea ta va fi publicata dupa o verificare prealabila.
Nume:
E-mail:
Localitate:
Comentariu:
