Ultimele 3 poezii:
1.
Casele pierdute
de
Florin Dragos Minculescu
- 0 voturi
2.
Tăceri zgomotoase
de
Ana Stănică
- 1 voturi
3.
Puțin din tine
de
Ana Stănică
- 0 voturi
*Numai pentru autorii de poezii
Email:
Parola:
3 Iulie 2025
Home
Poezii
Top
Ultima poezie
Autori
Ai o poezie?
Contact
Poezie
En Ring Til Aa Herske (One Ring To Rule)
de
Sorin Craiu
"Trei inele pentru Regii Elfi cei de sub soare,
Şapte pentru Lorzii Pitici din sălile de stâncă,
Nouă pentru oamenii ce ştiu că se moare,
Unul pentru Lordul cel Negru şi tronul său de negură de stâncă,
În ţinutul Mordor unde umbrele zac la răcoare,
Un inel pe toate să le-adune, un inel să le găsească,
pe toate în beznă să le ferece şi să le stăpânească,
În ţinutul Mordor unde umbrele zac la răcoare."
ÎNCEPUTUL
După căderea celor şase regi şi după Ploaia de Foc care a căzut peste Elfmuth de şase ori
Ultimul rege nu şi-a mai putut controla teritoriile ameninţate de căpcăunii rebeli.
HULTH-GARTH (CEL CARE SUMONEAZĂ SUFLETELE MORŢILOR)
Patru ani a aşteptat alinierea celor şase luni,
Şi într-un final aşteptarea a luat sfârşit…
Era la poalele muntelui Ghor-Ad
În vârful căruia a ridicat castelul impunător.
Odată intrat, setea lui de cunoaştere şi dorinţa de putere
L-au călăuzit în Camera Morţii
Două sarcofage în mijlocul camerei
Iluminate de o flacără neagră.
A început să recite versuri infernale,
Flacăra se facea mare, tot mai mare
La auzul jurămintelor necromancerului.
Două figuri în straie de război au apărut …
A eliberat “Lorzii Răului”.
Cum a îndrăznit un biet muritor să creadă
Că-i va putea controla?
MĂCELUL ELFILOR
Pădurea este friguroasă şi umedă
Elfii simt o prezenţă obscură
Deodată foşnetul frunzelor dezvăluie adevărul…
Creaturi îngrozitoare.
Panica se răspândeşte printre elfii care
Nu au scăpare.
Căpcăunii se aruncă asupra victimelor
Săbiile mânjite cu sângele elfilor
Siluiesc femeile în faţa copiilor
Scot inimile bătrânilor şi zdrobesc capetele bărbaţilor
Apoi dispar gălăgioşi, printre copacii îngroziţi
Cu macabre trofee … urechi de elfi.
FESTINUL
În valea Amiur toată lumea celebra
Venirea primăverii.
PE CRESTELE MUNŢILOR
De-a lungul crestelor munţilor santinelele alerte
Stau de pază în turnuri enorme.
Deodată un nor negru se abate asupra mulţimii
Menestrelii amuţesc …
O tăcere ireală înghiţi Bur-Caal
Curând sfâşiată de ţipetele santinelelor.
Dincolo de munte … o privelişte care-ţi înghţa sângele în vene…
Generalii Baazgor şi Orkian conducând o armată uriaşă
Care te împiedica să vezi cerul sau pământul.
Nimeni nu avu timp să se slaveze
Dragonul lui Orkian se apropie de sat
Şi în timp ce catapultele dărâmau fortificaţiile
Armata intră în citadelă … şi măcelul începu.
ASALTUL CELEI DE-A PATRA LUNI NOI
Este a patra lună nouă a anului lui Zorg şi
Baazgor este pregătit să atace cetatea Kamuth
Ultima fortăreaţă a oamenilor.
Nici măcar întunericul nu poate îmbrăţisa
Întreaga armată cotropitoare.
Santinelele dau semnalul şi dintr-o dată
Smoală încinsă se scurge pe ziduri
Iar cerul este luminat de sute de săgeţi
Trase de arcaşii elfi.
LEGIUNEA DRAGONILOR LUI ORKIAN
În timp ce armatele lui Uruk pustiau tinuturile de mijloc
Armatele negre ale lui Baazgor se ridică spre cer cu
Orkian, stăpânul dragonilor … un căpcăun călărea
Un monstrous şi negru cal înaripat.
Acoperit cu platoşe osoase, scuipa flăcări violente
Din fălcile fierbinţi.
Era în fruntea armate dragonilor cu aripi înfiorătoare.
Scuipă foc asupra satelor în care poporul elf
Încearcă, fără folos, să se salveze.
Încearcă să se apere de moartea înaripată care
Pârjoleşte totul în cale.
În zadar se ascund în cavernele săpate de
Hobbiţii lui Kaltag, căci
Asemenea vulturilor, dragonii se strecoară în
Tunelele subterane
Şi nimicesc fugarii înspăimântaţi de monştri.
CHARCHARON (FURIE DEVASTATOARE)
Pădurea din faţa lor începe să se cutremure
Sub pământul rece Charcharon purcede către ei,
Eradicând totul în cale.
Iată-l că-şi arată puterile,
O siluetă neagră ce scuipă flăcări,
Acoperit de platoşe, începe să incinereze, să străpungă
Să rupă în bucăţi
Rămăşiţele apărătorilor.
Orkian, sare îl spinarea acestui armăsar devastator,
Dresat de pitici în caverne timp de sute de ani,
Îşi înfige în ochii lui paloşul,
Inundând cu sângele şi cu ţipatul acestuia pământul.
CĂLĂTORIA SPRE ELFMUTH (ÎNAINTEA RĂZBOIULUI)
Când ultimii căpcăuni au fost adunaţi
De armatele din nord, Kazh-Ran
Navele de război erau gata să plece spre Ruid-Dor,
Inima Elfmuth-ului, scena ultimei bătălii.
Hoarda se duce spre ţărm
Unde navele îi aşteaptă.
Înauntru servitorii îşi pregătesc stăpânii de luptă
Cu armuri acum negre, de sângele celor răpuşi,
Şi le înfăşoară trupurile cu o briză neagră
Şi cape ce le poartă însemnele.
Corăbiile îşi încep călătoria
Înfrumuseţate de craniile
Regilor inamici.
Iscoadele măresc ritmul vâslitului piticilor prizonieri,
Care au distrus templul lui Eldril
Maestru al artelor misterioase,
Care acum sângerează la sunetul a o mie de bice
Care le sfâşie pielea şi durerea şi suferinţa;
Sângele amestecat cu sudoare mişcă nava
Pe o mare argintie, în care s-a scufundat
Un soare obosit.
Totul este gata de bătălie
Timpanele măresc ritmul marşului forţat al căpcăunilor
Şi Trolilor
Dornici să lupte doar de plăcere.
Defilează sub un cer gri
Plin de ură ca şi Stăpânul Damnaţilor.
RĂZBOIUL (REZISTENŢA UMANĂ CADE)
Pământul este acoperit cu săgeţi, scuturi …
Şi ulmii seci tună sub ploaia de lovituri …
O luptă grea va începe.
La apus are loc ultimul duel
Pe un câmp de luptă plin de cadavre … căpeteniile
Celor două armate sunt faţă în faţă.
Orkian aruncă suliţa care intră
În gâtul adversarului şi i se opreşte în piept.
Rana negră împroaşcă un lichid spumos şi
Fierul se încălzeşte în corpul încremenit.
Arma lui Baazgor tună …. îşi ridică sabia
Şi dintr-o lovitură,
Crăpă capul … capul despicat în două
Părţi egale atârnă de ambii umeri.
Acesta fu sfârşitul rezistenţei oamenilor.
Daca vrei, poti comenta aceste versuri.
Parerea ta va fi publicata dupa o verificare prealabila.
Nume:
E-mail:
Localitate:
Comentariu:
