Ultimele 3 poezii:
1. Vanitas vanitorum de Hariton Nuca - 0  voturi
2. De toamnă de Marius Andreescu - 0  voturi
3. Amanți care nu s-au trăit iubirea de Marius Andreescu - 0  voturi

*Numai pentru autorii de poezii
Email:
Parola:


17 Mai 2024


Home
Poezii
Top
Ultima poezie
Autori
Ai o poezie?
Contact

Poezie


zapada neagra

de Razvan Iordache


Ma numesc Ion Simion si acesta este jurnalul meu.
Finalul acestuia va fi si finalul vietii mele...
Pentru ca imediat dupa ce-l termin, am sa ma sinucid.
Asta inseamna 3 minute, ptr ca viata mea nu a fost plina de evenimente.
Dar pe voi, cititorii, nu va intereseaza asta.
Pe voi va intereseaza deznodamantul
In care personajul negativ voi fi eu, iar cel pozitiv funia care-mi atarna de gat.
Am 48 de ani si am lucrat, ca profesor de matematica, la un liceu din inima Bucurestiului.
25 de ani: eram un tanar cu viitorul in fata. Priveam matematica ca pe un mijloc de a-ti dezvolta logica.
Totodata, vroiam sa impartasesc cunostintele mele cu altii. Asa ca m-am facut profesor.
34 de ani: imi placea ceea ce faceam. Dar totul devenise o rutina continua.
Predam aceleasi lucruri de n ori. Devenise plictisitor. Locuiam in aceeasi garsoniera sarmana din Titan.
38 de ani: imi parea rau de alegerea facuta. Alegere care mi-a schimbat radical viata.
Ma saturasem ca, in fiecare clasa, sa vad un bufon care-si facea numarul la scena deschisa.
Era aplaudat si ovationat ca la circ. Numai mie nu mi se dadea atentie.
Pana la aceasta varsta nu ma gandisem la o relatie, ptr ca eram mult prea ocupat..
Cu probleme privind intretinerea la aceeasi garsoniera din Titan si cu probleme de alimentatie,
Unde alimentul de baza era cartoful si parizerul de pui.
48 de ani: locuiesc in aceeasi garsoniera din Titan...nu-s casatorit si n-am copii.
Probabil ma veti intelege....probabil nu. dar nu mai suport sa duc o viata lipsita de directie si sens.
Inca de la varste tinere de 30-35 de ani aveam niste sentimente de agonie sufleteasca...
In care sansele imi erau naruite.
Acum, o bucata de funie ma asteapta atarnata de o lustra care sper sa-mi sustina greutatea.
Acesta este punctul culminatnt al vietii mele...momentul in care scap de toate grijile.
Apas penita de la stilou pe foaie...doar ptr ca foaia sa simta o durere pentru cele scrise de mine.
...si acum...pun punct jurnalului si pun punct vietii mele.
La revedere!


Daca vrei, poti comenta aceste versuri.
Parerea ta va fi publicata dupa o verificare prealabila.
Nume:
E-mail:
Localitate:
Comentariu: