Poezie

Ultimele 3 poezii:
1. Vanitas vanitorum de Hariton Nuca - 0 voturi
2. De toamn� de Marius Andreescu - 0 voturi
3. Amanți care nu s-au tr�it iubirea de Marius Andreescu - 0 voturi

*Numai pentru autorii de poezii

Email:
Parola:

17 Mai 2024

Home
Poezii
Top
Ultima poezie
Autori
Ai o poezie?
Contact

Poezie

Autobiografie ... ( cine e de fapt 'Daroczi ' )

de Daroczi Andrei Claudiu

In anul Domnului 1984, in ziua de 3 al lunii noiembrie, se naste primul baiat al unei familii intelectuale. Fara sa stie, Creatoul Suprem l-a inzestrat cu unul dintre cele mai valoroase daruri ceresti, si-anume darul POEZIEI... Inca de la inceputuri, se simtea diferit fata de ceilalti, era preocupat de lucrurile si activitatile pe care nu le puteau face ceilalti… si asta nu pentru a se mandrii sau pentru a iesi in evidenta cu ceva in ochii cuiva, nu, dimpotriva, ci poate ca banuia el ca cel de Sus, ia harazit o soarta speciala… De mic copil, i se pare ciudat modul cum oamenii socializeaza intre ei, mereu in criza de timp, de spatiu …si din aceasta cauza, incepand de la gradinita nu avea prea multi amici. Prefera jocurile care il puneau la incercare mintea… Ajuns la varsta clasei a I-a, frecventeaza clasele primare la scoala generala * Lucian Blaga * din orasul Jibou, unde isi gaseste cativa amici deschisi la suflet, la minte . Clasele gimnaziale le face tot in aceeasi localitate si scoala, unde se imprieteneste cu S. Ionut, unul dintre cel mai buni amici de-ai lui timp de multa vreme, D. Robert, ori ingerul sau pazitor, cu care a mesterit atatea si atatea in acele vremuri indepartate … cand intr-o zi, buna sau rea, depinde de punctul de vedere al fiecaruia, se imbolnaveste si este internat de urgenta intr-un spital din Zalau, resedinta judetului Salaj. In timpul celor doua saptamani de spitalizare familia, impreuna cu cei doi fratiori ai sai, cu toate rudele sale, il sprijina moral, material pentru a-si reveni. A scapat ieftin, in prima faza, deoarece a avut o spitalizare linistita … fata de ceilalti pacienti din acelasi spital . Insa abia iesit, se vedea destul de clar ca acea perioada de spitalizare, a lasat ceva urme in mintea sufletului sau… Vacantele de vara si le petrecea la bunici, din partea mamei, a tatalui, alaturi de natura, de soaptele vantului si a noptilor … unde isi gasea linistea , cel putin temporar… insa inceputul scolii, il indispunea, il facea sa se simta singur, mult prea singur, desi de multe ori nu avea motive prea intemeiate…
Termina scoala generala cu o medie care ia permis sa intre fara probleme la liceul „ Ion Agarbiceanu „ din acelasi oras, fiind coleg de clasa cu B. Roxana, prima sa iubire adevarata… In liceu, incepand din clasa a IX-a, simtindu-se mult diferit de ceilalti , incearca mai multe activitati extrascolare: fotbalul, muzica… insa se pare ca n-a fost inzestrat cu nici unul dintre aceste doua domenii preferate de el atunci… Se simtea din ce in ce mai singur, mai izoltat, iar materiile i se pareau putin atragatoare … i s-au schimbat multi profesori de-a lungul sederii lui in liceu, fapt ce l-a ingrijorat mult… iar iubirea pe care i-o purta Roxanei era din ce in ce mai mare… insa erau lumi diferite intre cei doi: Roxana era mai mereu inconjurata de amicele ei, era mai sprintena, deshisa la suflet si era eleva cea mai valoroasa intelectual din clasa, ca apoi fiind si sefa de promotie… iar el, era mereu meditativ,pus pe ganduri, visator, trist cam tot timpul, chiar si cand nu avea motive… insa nu simtea nimic rau pentru ceilalti. In vara Domnului 2001, la 17 ani citeste din ce in ce mai multa poezie, iar in vara anului urmator, respectiv in 2 august 2002, unchiul sau din partea mamei, ii pune practic creionul in mana, el a fost cel care l-a indemnat sa scrie poezie, prevestind parca, darul sau poetic de mai tarziu. Atunci a inceput totul pentru acel baiat…
Si-a ‚ uitat ’ amicii, si asa putini la numar, sacrificand din ce in ce mai mult timp pentru citirea si compunerea poeziilor, lasandu-si deseori scoala deoparte, in favoarea poeziilor, fapt ce s-a vazut nu de putine ori in rezultatele sale scolare. Insa pe zi ce trecea, progresa imens in poezie, uitand de scoala, de amici… de diferitele suferinte, pricinuite de scoala, de problemele de sanatate, de lipsa unei iubiri … Parintii ii interzic sa mai compuna, ceea ce l-a intristat enorm de mult, deoarece, poezia e tot ce stia sa faca… Roxana era preocupata de studiu, iar el nu gasea momentul potrivit sa-i spuna ce simte cu adevarat pentru ea… i-a dedicat o multime de poezii mai tarziu, printre care de memorat versurile din poezia O, Roxi:

’ … O, Roxi, draga Roxi, cu chipul tau ceresc
Apari in viata-mi moarta si-mi dai inimii foc,
Si imi surazi cu gandul pe care il doresc
De nu mai stiu de mine, de vad ca ma sufoc … ‘

sau din alte poezii ca Ce seara trista …

’ Ce seara trista fi azi
Caci tu nu esti cu mine,
Si iarasi singur printre brazi
Privesc prin umbre fine… ‘
sau De mult …

‘ De mult am vrut sã-þi spun acestea
Dar m-am oprit din cale,
Sperând cã luna-n valul mãrii
O sã-mi ia din jale … ‘

Pe atunci, tezele reprezentau pentru el, unul dintre cele mai mari probleme in liceu… ii displaceau, chiar si la limba romana… asta, numai pana in clasa a XI-a, cand doamna profesoara din acea vreme, i-a aratat ce-nseamna cu adevarat poezia si limba romana… fapt ce la determinat sa compuna si mai mult… Lui, ii placea stilul clasic, romantic… desi si alte stiluri ii placeau ca forma, ca continut… doar ca, stilul sau era de fapt, o combinatie interesanta de elemente romantice, clasice, simboliste, si nu in ultimul rand moderniste… peste care domnea originalitatea sa… desi era foarte clar, ca stilul predominat era genul romantic, eminescian, si asta pentru ca avea lucrari slefuite ani dea randul, lucrate intens, valorificand atatea si atatea motive universale, l-au fermecat pur si simplu, si astfel citea din ce in ce mai multa filozofie, poezie, cam tot ce gasea… uitand de complet de toate… Insa, parintii ii interzic sa mai compuna poezie… sau cel putin moderat… numai ca, la el, poezia nu avea limite… Poezia, a fost singurul sau amic adevarat, cu care vorbea, si care nu-l certa niciodata, chiar si atunci cand nu-i ieseau rimele, mesajul poeziilor asa cum isi dorea el … Viata lui privata a fost mereu o mare dezamagire, si una foarte mare… fetele, vroiau, in cea mai mare majoritate doar distractii, aventuri sau pur si simplu, nici nu stiau ce vor… asa ca, calatorea singur prin valurile intunecate ale vietii sale pamantesti … mereu singur, atat de singur… familia sa a fost aproape mereu alaturi de el,desi, au existat multe certuri din cauza poeziei…dar ii asigurau totul din punct de vedere material, apoi termina cu bine liceul, a intrat la facultate, la psihologie, exact opus fata de preocuparea sa primordiala, adica poezia, stia el de ce, si inca bine… Se descrie, cam destul de rar, insa intalnim cateva poezii, prin care se descrie, in toata splendoarea si suferinta sa, si-anume in poeziile : De-ati sti… prin intermediul versurilor …

" … De-ati sti ce este-n mintea mea
Si-n gandurile mele,
V-ati intrista privind la ea
In noptile cu stele … ‘’

De-ati sti ca sufletul meu trist
Incearca sa re-nvie,
V-ati linisti gandind la Christ
Mergand cu drag prin vie ... "

Sau si mai clar, in poezia Eu ma hranesc… prin versuri simple, ca acestea:

" … Eu ma hranesc din carti cu pagini supte
Din rafturi fara fund si pline de noroi,
Ce ma atrag in soapte si in drepte
In mijloc de padure sa zambesc prin ploi,

Eu ma hranesc din vise si suspine
Cand ratacesc amar prin parcul fara fagi,
Si cand vorbesc cu marea-n nopti senine
Mi-aduc aminte lin de-atatea lacrimi dragi ... "

Si apoi, in ziua Domnului, 1 ianurie 2005, a intalnit un inger, parea atat de gingas, de frumos, delicat...care l-a fermecat in toata splendoarea sa, solitara si vesnica... care ia luminat noptile atat de triste, atat de intunecoase timp de un an de zile aproape, careia ii scrie unele dintre cele mai frumoase versuri, prin care isi transpune, nespus de bine iubirea imensa ce i-o purta ... ( pune aici o poezie ) ...
Se simtea bine langa ea, numai ca banuia ca iubirea mult prea mare ce i-o purta, se va intoarce impotriva lui ... si din cauza divergentelor uriase legate de diferentele dintre ei: ca varsta, civilizatie, etc... isi va pierde iubirea... Lucru, ce s-a intamplat la numai 1 singura zi dupa ziua lui de nastere ... adica, in 4 noiembrie 05, cand frumusica sa iubita, il inseala cu un necunoscut practic, C. Razvan, in locul public cel mai detestat de el, inca de demult, locul unde se intalnesc deseori, cei mai buni amici ai omului, si-anume: minciuna, alcoolul, uitarea, si nu in ultimul rand, desfraul ... si altele pe care oamenii de rand le considera ceva normal... insa pentru el, nici vorba... si asa printesa pe care el o inalta in atatea si atatea poezii, nu era de fapt, decat o fata obisnuita, care doar isi lua din stanga sau din dreapta necesitatile, sau ce gasea ... era o persoana vesela la prima vedere, mereu pusa pe glume, insa in sufletul ei, era o mare de lacrimi, din cauza ei, deoarece nu-si deschidea sufletul nici in fata persoanelor care o iubeau cu adevarat, in care putea avea deplina incredere, din cauza altora, deoarece lumea era meshina, dura, inflexibila... din cauza lui... pentru ca o iubea mult prea mult, peste puterea ei de intelegere ... totusi inca frageda... si astfel, ca in acea seara, la numai o singura zi dupa ce l-a felicitat de ziua lui, a clacat... din cauza eresurilor oamenilor submediocrii sau mediocrii intelectual... a clacat rau de tot ... M. Ana Maria, nu mai nici era un inger pentru el, ci doar o fata obisnuita ... El facuse, cam aceeasi gresala pe care o facuse si Hyperion, ( din poemul lui Eminescu ), a sperat la o comunicare prin iubire, insa lumile celor doi, erau total diferite, inca de la inceput ... si a ramas profund dezamagit de ea ... intrebandu-se mereu, cum e posibil, ca sa iubesti o persoana atat de mult, incat sa fi in stare sa-ti dai chiar si viata pentru ea, iar ea, sa se poarte atat de umil cu el, atat in momentul tradarii supreme, cat si dupa aceea o perioada buna de timp... Insa ea, dupa despartirea de el, caracteristic oamenilor de rand, a uitat trecutul, fara sa faca vreo corectie in gandirea sa pe viitor, si si-a gasit un nou iubit, cu care convietuieste destul de bine in prezent, spre bucuria lui... Insa el, dezamagit profund de reactiile ei, de dupa acea noapte cruda pentru el, s-a retras in lumea sa, a poeziei, departe de oameni, departe de ea, pentru ca iubirea pura pe care i-o purta inca, nu-l putea lasa sa fie in preajma ei, fara sa o poate atinge, mangaia... asa ca a preferat departarea de ea... spre bucuria si binele ei... Insa, in poezii, ca: Sa pot sa-ntorc trecutul... prin versuri ca acestea,

‘ Sa pot sa-ntorc trecutul, ca fila unei pagini
Si-ncet cu-a noptii lacrimi as vrea sa-ti sterg eresul,
Sa-mi fi din nou un inger cu ochii dulci si fini
Sa poti sa-mi vii in soapte sa-mi farmeci iarasi visul ... ‘

reise destul de clar, ca ar fi fost in stare, sa-i ierte enorma gresala, doar pentru a fi din nou in bratele ei...
sau din alta poezie ca, Degeaba este iarna ... in ultimele doua versuri ale poeziei, reise ca viata lui nu va mai fi la fel fara ea... desi decazuta... din inger, in demon... dar era demonul lui... pana candva...
' ... Degeaba este iarna si brazii-s plini de foc De globuri si ghirlande ce zburda-n cânt pe loc Prin crengile bolnave cu parul ros, marunt În sfintele momente cu mersul lent, carunt, Caci tu îmi esti departe cu chipul tandru, drag, Si-n veci cu-a tale soapte n-o sa-mi mai calci în prag ... '
A incercat s-o uite, asa cum a facut ea, ganduri sugerate din versurile poeziei, De cate ori ... care incepe cam asa:

’ De cate ori te-am dat uitarii
Plangand in ceas de vara,
Cand te vedeam la malul marii
Privind cerul spre seara,

...............................

De cate ori ti-am spus sub luna
Ca-mi esti atat de draga,
Si ca as vrea ca pe-o aluna
Sa te degust intreaga ... ‘

Insa ia fost mult prea greu, o iubea mult prea mult, era o iubirea cu mult peste limita normalului... mult prea mare... si nici nu-i de mirare, intr-un fel... ( desi nu i-a propus nimic niciodata, fara acceptul ei, ) ca nu l-a inteles... era mult prea complicat si vast pentru ea...
Si astfel, apartineau unor lumi total diferite, ca conceptie, valoare, ea avea lumea ei comuna, cu preocupari pamantesti, mediocre, supusa trecerii si uitarii, iar el , provenea din alta lume, din lumea poeziei, unde imaginatia, munca si moartea nu cunosteau sfarsitul niciodata... din taramurile nemuritoare... si asa, lumile lor, erau total incompatibile ... care poate pentru o vreme, aproape ca s-au aliniat, intalnit... sau doar li sa parut... Acum, ea isi traieste viata pamanteana, alaturi de noul ei iubit, cu bucurii, mici dezamagiri, asemenea unor oameni de rand... iar el, ii priveste de undeva de sus, din lumea sa... a poeziei... vesnica, pura ... intrecandu-se in cantari, doar cu canturile pasarilor ... Nu era cea mai inteligenta fiinta de pe pamant, nici nu s-a crezut niciodata, insa stia multe lucruri, pe care oamenii de rand nu le stiau, si pentru a ajunge la o cunostere superioara... trebuia sa le dobandeasca ... Traind candva pe pamant, alaturi de oamenii de rand, el nu stia sa zambeasca, era mereu pus pe ganduri, meditand, citind, ajutandu-i pe parinti, fratiori, sau bunici la diferite activitati, cam tot ce face el, era pentru cei din jurul sau... pana si poezia pana la un punct... insa in momentul tradarii supreme, a inteles, ca orice ar face, orice ar fi dispus sa faca pentru oameni, acestia nu doreau, sau nu puteau sa-i inteleaga munca sa intensa, in toata amaraciunea si genialitatea lui, si astfel , ca acum, ii priveste cu o oarecare doza de dispret... din lumea sa, a poeziei, desi ii respecta... dar nu poate uita, clipele de jale si durere extrema pe care le-a trait pe PAMANT, alaturi de oamenii comuni, incapabili sa incerci macar cu adevarat sa-i inteleaga munca artistica... Desi, pe parcusul sederii sale pe pamant, si-a facut cativa amici adevarati, carora le multumeste pentru ajutorul sincer si neconditionat pe care i l-au oferit... in acele clipe de groaza sufleteasca...
Si astfel, v-am spus aceasta poveste pe scurt, desprinsa parca din alta dimensiune, a celui pe care voi il stiti sub denumirea de ‚ Adisor’ , a plecat dintre voi...razele sale, lumina sufletului sau, nu mai pot, sau vor ... sa strapunga intunericul fiintei umane, pierdute prin eresurile ce bantuie sub forme atat de dulci , fiecare coltisor de umbra ... s-a retras in lumea aceasta, departe de oameni... departe de Pamant...
Insa urechea sufletului sau trist, aude si simte omul in toata splendoarea lui amaruie si dulce... si daca in viitor, uitandu-va peste ramasitele sale poetice ... de pe vreme cand traia printre voi... o sa invatati sa-i apreciati munca cu adevarat ... ( n-a iubit niciodata premiile poetice, cadourile etc... ci doar bunul simt... ca rasplata pentru munca sa de ani de zile... atat, ii era destul... si poate era implinit aici ... ) ... Daca cumva, printr-o minune de la Creator, mai aveti nevoie de el ... sa va mai aduca cateva cunostiinte, din lumea lui, a versurilor ... pline de viata... de munca ... de intelepciune ... Nu trebuie decat sa-i scrieti, ( pe e-mail ... ) , sa-i spuneti ce credeti despre el, despre poezia sa... despre hotararea sa, de-a parasi Pamantul meshin si umil ... si poate va va auzi chemarea ... asemeni fetei de imparat ... si-si va intoarce catre voi privirea sa trista... inchisa acum ... peste cateva luni buneeee... sau poate chiar va cobora printre voi din nou ... sub o alta forma ... insa cu aceeasi valoare si dorinta... De a FACE NUMAI BINE ... Acesta e ... ' Daroczi ' ... in toata amaraciunea si genialitatea sa... acela este el, acela sunt EU : D. Andrei ...

Daca vrei, poti comenta aceste versuri.
Parerea ta va fi publicata dupa o verificare prealabila.