Poezie

Ultimele 3 poezii:
1. Vanitas vanitorum de Hariton Nuca - 0 voturi
2. De toamn� de Marius Andreescu - 0 voturi
3. Amanți care nu s-au tr�it iubirea de Marius Andreescu - 0 voturi

*Numai pentru autorii de poezii

Email:
Parola:

17 Mai 2024

Home
Poezii
Top
Ultima poezie
Autori
Ai o poezie?
Contact

Poezie

de Ioan Grosaru

COPIL DE STRADÃ

(copiilor strãzii)

Sunt un copil de stradã amãrât
ªi vai, mã doare capul ºi mi-e foame
Port niºte zdrenþe, chipul meu urât
În jale-adâncã mã migreazã Doamne !

Pãrinþii mei m-au pãrãsit de mic
Afarã din oraº pe-o cãrãruie
ªi azi nãdejdea nu mi-i în nimic
Dar inima spre Dumnezeu se suie.

Mã doare capul, unde-i tata oare
Unde mi-i mama sã mã ia la piept
Sunt plin de lacrimi inima mã doare
ªi-mi blestem rostul vieþii: trist, nedrept.

Ieri, un copil mi-a dat un ban micuþ
ªi mi-a surâs în grabã, fãrã vinã
Vedeam în el toþi anii mei trecuþi
Visând a fi cu mama mea de mânã.

Simþeam iubirea-n chipu-i protejat
De-o dragoste curatã, pãrinteascã
Acel copil în sufletu-i curat
Mi-a dat speranþa purã, nelumeascã.

Simþeam dorinþa unui suflet cald
Sã îmi citeascã seara la culcare
Poveºti cu Fãt-Frumos ºi cu Arald
ªi Cosânzene dintr-o carte mare.

De multe ori mã-njurã trecãtorii:
- La muncã cerºetorule, nu-ntinde mâna
Dar eu simþeam cum mã treceau fiorii
ªi blestemam pãrinþilor mei vina.

Sãrutul nopþii, rece, mã sugrumã
Mã-mbrãþiºeazã ca o colivie
Cu degetele mâzgãleam în humã
Sã fac pãrtaº cu mine-o jucãrie.

Rupeam a nopþii poalã-ndoliatã
Muºcam fâºii de petice târzii
Sã scriu pe ele viaþa-ndureratã
A celui refuzat între copii.

Cãci visul iatã, nu m-a acceptat
Strãin în mine sufãr pe nedrept
Durerea tuturor s-a adunat
ªi a pãtruns adânc la mine-n piept.

Pãrinþi ce-aveþi copii, nu-i pãrãsiþi
Cã or sã-ajungã ca ºi mine-n stradã
Umblând ca noaptea lupii hãmesiþi
Cu ochii scânteind ca pentru pradã.

Cãci viaþa este crudã uneori
Cu oriºicare om din lumea asta
Prin toate suntem spini ºi suntem flori
Eu, port din vina altora nãpasta.

Vã rog din suflet mame, nu-nºelaþi
Iubirea ºi speranþa din copii
Faceþi-i sã se simtã protejaþi
De urã, de minciunã ºi hoþii.

Cãci clipele ºãgalnice se scurg
ªi timpul trece, chiar dacã pustiu
Sã nu-i surprindã greºit vreun amurg
Fiindcã astfel va fi prea târziu.

Sã-i învãþaþi dreptatea negreºit
Sã ºtie viaþa chiar de la-nceput
Ce-nseamnã sã iubeºti, sã fii iubit
Eu toate-acestea nu le-am cunoscut.

ªi-acum cu lacrimi plâng deºi e-n van
Umil mã-aºtern strãine la picioare
Sã-mi dai ºi mie milostiv, un ban
Sã-mi iau ºi eu o pâine de mâncare.

Iar de nu-mi dai, nu mã scuipa strãine
Cã stau în calea ta în drumul mare
ªi am cerut din mila ta o pâine
Ca sã mãnânc ºi eu ca oriºicare.

Cãci eu nu am pãrinþi ºi-s amãrât
Dar suflet am ºi eu care mã doare
Chiar dacã-s zdrenþuros ºi sunt urât
ªi obosit de-atâta cãutare.

Abisul din abis l-am cunoscut
Strãjerii nopþii latrã a pustiu
Aº fi dorit sã nu mã fi nãscut
Aº fi dorit … ce? nu mai ºtiu, nu ºtiu.

Nu ocoli strãine chipul meu
Chiar dacã mã priveºti ca pe un câine
Mi-i de ajuns mãcar surâsul tãu
Þi-l voi primi mai mult decât pe-o pâine.

Nu banii mã vor face fericit
Cãci iubirea nu se cumpãrã
Mai fericit e cel ce e iubit
Decât acel ce banii-ºi numãrã.

ªi … oferind o undã de iubire
Iradiezi luminã-n jurul tãu
Mi-i de ajuns aceastã fericire
Scriindu-te adânc în pieptul meu.

Dar, Doamne, visul meu dintâi
Aprins de o scânteie putrezitã
Aºterne-mi-l curat la cãpãtâi
La perna mea, o hainã cârpitã.

Redã-mi o, Doamne, inima-napoi
Adu-mi pãrinþii sã mã ia acasã
Sã-mi ºteargã faþa plinã de noroi
Sã mã aºeze lângã ei, la masã.

Sã-mi dãruiascã doar o jucãrie
Cu ea sã fac tunele în nisip
Sã-mi fac prieteni de copilãrie
ªi sã cunosc al vieþii tainic chip.

Vreau sã mã joc ºi eu ca toþi copiii
Sã gust plãcerea vreunei dimineþi
Sã dau un sens independent ideii
Sã ºtiu cum e sã scrii ºi sã înveþi.

Sã merg la ºcoalã-n uniformã-aº vrea
Sã râd ºi eu ca alþi copii, sã plâng
Sã am caietul meu ºi cartea mea
La pieptul mamei seara sã mã strâng.

Dar … Doamne, e târziu ºi-mi este somn
Pãrinþii mei n-au mai venit, deºi
Asearã mi-ai promis cã dacã dorm
Azi va veni mãmica, va veni !

Dar ºtiu cã Tu mã mai iubeºti Pãrinte
Din cer mã lumineazã sfera Ta
ªi ºtiu cã Tu îþi mai aduci aminte
Din când în când de suferinþa mea.

Privesc adesea cum prin oraºul mare
Mii de copii mãnâncã ciocolatã
Eu rod o coajã dintr-o pâine care
E plinã de noroi ºi e uscatã.

I-aº spune mamei cã îmi este foame
I-aº spune tatei cã îmi este somn
Le-aº spune amândurora ah, Doamne,
Cã voi mânca cu ei ºi am sã dorm.

ªi mâine când voi veni de la ºcoalã
Voi face singur temele, apoi
Mi-aº pune singur ciorbã dintr-o oalã
ªi singur mã voi ºterge de noroi.

Când oi greºi tãticule, sã-mi dai
Din când în când o palmã pe obraz
Bãtaia pãrinteascã este rai
ªi e un sfetnic mare la necaz.

E searã-acum ºi noaptea stã sã cadã
În jurul meu ºi în adânc la mine
Eu sunt un vis pierdut ºi-n stradã
Rãmân urmarea visului a cine ?

Privesc pustiu spre casele înalte
Prin noaptea care-n braþe m-a cuprins
Lumini frumoase primitoare, calde
Prin geamuri mari dar eu rãmân tot stins.

Iar lângã mine greierii colindã
Mi-i frig mãicuþã, foamea m-a cuprins
Din cerul plin de stele-mi fac oglindã
Mã vãd: sunt luna pusã înadins.

Mi-i frig mãicuþã, o, ce sete-mi este
Beau apa firii apoi rãmân teafãr
Privesc spre cer, din nou mã vãd poveste
Oglinda m-a uimit, acu-s luceafãr.

Ce somn-mi maicã, ce-aº dormi niþel
Îmbrãþiºat de-nduioºarea ta
Dar mã irit din nou privind spre cer
Acea oglindã, acum sunt o stea.

Totuna sunt în lunã, stea, luceafãr
Doar ei ºtiu suferinþa mea dintâi
Cât sunt de-ndurerat ºi cât mai sufãr
Prin umbra lor ce-o am la cãpãtâi.

Într-un târziu adorm dupã un zid
Acoperit cu-o hainã cârpitã
Mai bine-era de mic sã fii murit
Decât sã duc o viaþã chinuitã.

Visez cum cãtre mine Prometeu
Întruchipat în ciob de lumânare
Trimis, pesemne, din Olimp de-un zeu
Mi-aduce focul cald într-o visare.

ªi te mai vãd Strãine ºi pe tine
Tu, cel ce ieri m-ai scuipat nemilos
În visul meu te apropiai de mine
Mã mângâiai ºi îmi vorbeai frumos.

Eu tot voi apela la mila ta
Cãci n-am pe nimeni, singur sunt în lume
Chiar dacã mâine iar mã vei scuipa
Eu nu ºtiu multe, nici chiar de am nume.

Poate sunt pus ca Domnul sã te-ncerce
De eºti milos, dacã eºti bun creºtin
Sau eºti ursuz, avar, cu suflet rece
Eu pentru tine plâng ºi spun amin!

Fii bun Strãine, dã-mi o sãrutare
Ai milã de-un copil nevinovat
ªi dã-mi sã gust la tine din mâncare
Un pic, atât, ºi apoi am plecat.

Apoi de mã gãseºti la poarta ta
Dormind lângã un gard înghesuit
Te rog din suflet, nu mã alunga
ªi lasã-mã sã dorm cã-s obosit.

Din bunãtatea ta fãrã mãsurã
Sã laºi un ban, oricât de mic sã cadã
La poarta ta, acolo-n bãtãturã,
Stã un sãrac, un trist copil de stradã.

Daca vrei, poti comenta aceste versuri.
Parerea ta va fi publicata dupa o verificare prealabila.